Sunday, December 27, 2015

Full of roses?

It's commonly said the pathetic to Heaven is not full of roses. Well, I think it is! There might be no red flowers but definitely are stems and thorns. For the last couple days I am paying attention to my food, to how I eat, I do push ups and I squat all day long. And instead of a result,  I see...
Is painful to admit but I am addicted to food. After I had a conversation more enthusiastic this evening,  I was craving for food. Is not that I did not gave in, but at least there is some food left in the fridge for tomorrow. If it would be alcohol instead of food let's say I didn't get drunk tonight,  but I surely was over the legal driving limit, which reminds me: Never, ever drink and drive!
Since I squat and do push ups my legs are sore, very sore and but my chest and shoulders are catching up quite alright. I am trying to be fare to me and to those who read. I do not have a sponsor to keep me loosing weight and I am not spending insane amounts on crazy food. At this stage is all the same, I am trying to keep my eyes and mind open more than my mouth.
My weight today, after I enjoyed some extra low calories carbohydrates last night is 143 Kg. I can do the push ups easier and my squat position is improving.

Friday, December 25, 2015

Weight race!

I decided to let you all know how I'm doing. :)  Lately I had quite some time on my hands so I ended up on the weight scale and my weight is...
We'll start with the beginning. When I moved to Ireland I had in around 95 to 100 kg. Then I took on and on weight till I got to the fabulous weight of 135 kg. After a good while I decide it was time to lose weight,  so I begun wasting time in the gym. For a good while I didn't have any progress,  at least I thought so. Looking back,  if there would have been no gym whatsoever it could have  been even worse. But one day I saw a guy in church that he lost so much weight, I decided to follow his diet. Couldn't! Made my own diet and ended up losing a bit over 30 Kg. So in 2014 I was around 103 kg. Dropped in size,  was looking good a day all the jazz,  you all know it.  Then I started drifting along the road. I knew it and I could have corrected that easily but I just kept going. Work, family, commitments.
Does anyone say that any of those should come in before your body? Well, that is absolute non sens! No, you take care of your own body first! You know why? Because you put God first! Your body is the temple of God! Do you think it matters how do you look? You better believe it! So the next time you go gym, sauna, jogging, lifting, turning the bog, play football or any sport activity make sure you do it for the glory of God!
I didn't look at it this way,  so I ended up putting on weight and just before Christmas on the 23rd of December 2015,  2 days ago I had 143 Kg.  It scared the stuff out of me! I made a chart,  I have a table where I am keeping the weight track.
My goal is 91 Kg. It might seem and it a lot to go,  but is achievable! I know I can make it! I will do it while I still can! #losingiswinning
I will keep you updated. :)

Tuesday, September 15, 2015

La cerșit

Pe unde stă Hermina,  e un cerșetor de nu are stres. Nu face nimic,  da de când stau eu aici,  cât aștept să se schimbe Herminuța el a făcut deja 10 euro (aprox 15 min).
Mă bate gândul să văd cât poți face într-o zi din stat degeaba. M-aș pune să cerșesc și eu, de curiozitate, da...

Wednesday, August 26, 2015

O poveste kinda funny

De fapt tragico-funny, mai bine spus mai mult tragică decât funny.  Lucrez la 2 stăpâni. Și nu ar fi asta marea problemă dacă mi-ar face măcar unu plăcere să lucrez la el.  Unu e indiferent, puțin ii pasă de oameni,  se asigură să îi fie lui bine și să își acopere spatele. Celălalt e parșiv și nu ii pasă de oameni. Sau poate că exagerez. De fapt el nu vede oameni, vede niște roboței care lucrează sub comanda lui și vede niște numere atașate de ele.  Nu ii pasă nici de unu nici de altul.  Nu ii pasă nici de mine.  Umblă cu vorbe pe la spate încearcă să se impună. Am înțeles că vrea să fie văzut bărbat adevărat da în fața mea și-a pierdut respectul când a început să se ia de oameni degeaba fără să asculte și părerea lor,să asculte părerea lor așa cum o spun ei și nu cum vrea el să o interpreteze să dea vina pe incapacitatea lor de a vorbi o limbă străină. Și cel mai urât este că a încercat să ajungă la mine prin metode nu tocmai ortodoxe. Nu e nimic. Un an de zile am văzut cum funcționează managementul fără leadership.

Saturday, April 25, 2015

Case mari, cămine mici..

Eu oare am loc aici?
Ne chinuim să construim case, vile, palate. Alergăm, muncim, fugim după clienți, vrem sa ii servim pe toți și sa ajungem la standardele impuse de ceilalți dar uităm sa consolidăm căminele. Nu ne pasă de cei din casa noastră și avem impresia că dacă muncim ca păgânii familia noastră o sa înțeleagă ca ii iubim. Oare? Nu înțelegem că familia noastră are nevoie de noi; de noi, nu de banii noștri!
Bărbați iubiți-vă nevestele! Femei iubiți-vă bărbații! Părinți iubiți-vă copiii! Ei au nevoie de voi!

Thursday, April 9, 2015

Demisia!

La unul din joburile mele, ieri mi-am prezentat demisia. Doamne ce experiență!
Am ajuns la concluzia că banii nu sunt totul în viață. Sunt un om cu principii,  am afirmat asta tot timpul. Acum în schimb pot sa spun ca pentru principii am renunțat la bani,  am renunțat la o poziție, la o funcție și la un avantaj.
Mi-au trecut prin cap tot feluri de gânduri,  tot felul de idei,  tot felul de întrebări și nenumărate motive pentru care să nu fac asta și sa îmi văd de confortul meu propriu. Am rămas însă cu ideile principale, restul e zgomot de imagine.
1. Fericirea mea nu depinde de bani,  depinde de credința mea în Dumnezeu.
2. Am persoane în viața mea care au încredere în mine chiar și atunci când iau o decizie... să o numim radicală.
3. Dumnezeu se folosește de oamenii din jurul meu ca sa îmi trimită un cuvânt de incurajare prin ei chiar dacă nu le-am spus ca mi-am prezentat demisia.
Let's be honest!  Câți dintre voi nu v-ați dorit vreodată sa va dați demisia? Sa renunțați la ce vi se oferă de dragul principiului? Să vă simțiți liberi?
Eu...  Did it! Mi-am dat demisia,  m-am simțit om liber,  nu depind de un job,  nu depind de o poziție,  nu depind de o funcție. Depind de Dumnezeu. Aveți încredere în voi înșivă,  susțineți-vă ideile, credința și convingerile. Nu renunțați la ele! Banii nu va definesc ci alegerile pe care le faceți.

PS: această postare nu e un manifest prin care vă îndemn să nu munciți, sa frecați menta profesionist, să fiți paraziți ai societății, să lungiți cozile la social/șomaj/benefits și cu nesimțire să trăiți din taxele celor ce muncesc și cinstit cotizează la stat pentru bunăstarea societății din care fac parte. Munciți, dar fiți oameni liberi! Gândiți liber!

Monday, March 30, 2015

Hai în vacanță!

Am fost azi la garaj să întreb de cauciucuri.  Am fost impresionat de scumpirea cu 20 de euro pe anvelopă.  Impresionant,  într-o singură iarnă.  Bineînțeles,  iar englezii sunt de vină.
Vorbind de modele,  prețuri și întrebuințări am ajuns la concluzia ca nu există cauciucuri universale. Sunt după nevoi,  iar ce este pe piață nu acoperă nevoia nimănui.
Într-un final am ajuns sa primesc sfaturi de călătorii. Mi s-a recomandat sa vizitez Nice. Din auzite,  experiența omului,  e un oraș foarte frumos și merită vizitat. Elveția se presupune a fi foarte frumoasă iar cât despre Franța, amândoi am fost de acord că e o frumusețe.
În principiu Dumnezeu, 10 orașe,  14 zile,  4 prietebi și great craic. 
Vreți și voi?
Eh,  tot tipul ăsta,  Shane, îmi povestea acum cu jind ca s-ar mai duce încă o dată să mai facă un tur al Europei,  dar acum are copii și nu își permite nici să care pruncii după el, nici sa ii lase la bunici sau rude. Pe scurt, e legat.
În Cartea Sfântă scrie "tinere bucură-te în tinerețea ta" sau pe românește, "bate cuiul cât e cald". Dragii mei colecționați momente, experiențe, credință, cunoștință și zâmbete, nu bani. Banii o sa vină singuri.

I go! You go?

Monday, January 5, 2015

Dragi pastori...

Eu mai ascult cate o predică și mi se pare interesant cum voi pastorii puteți sa fiți plini de ipocrizie și să vă uitați de sus la pruncii de stau la balcon. Într-adevăr nu va dăm noi atenția dorita de voi dar câteodată am impresia ca totuși primiți fix atât cât meritați. Îmi place cum va întoarceți către tineri și cu toată grandomania (în loc de dragoste)  începeți lozinca. Cred ca toți tinerii deja o știu.
Credeți că așa merge?