Dragi pastori...

Eu mai ascult cate o predică și mi se pare interesant cum voi pastorii puteți sa fiți plini de ipocrizie și să vă uitați de sus la pruncii de stau la balcon. Într-adevăr nu va dăm noi atenția dorita de voi dar câteodată am impresia ca totuși primiți fix atât cât meritați. Îmi place cum va întoarceți către tineri și cu toată grandomania (în loc de dragoste)  începeți lozinca. Cred ca toți tinerii deja o știu.
Credeți că așa merge?