O poveste kinda funny

De fapt tragico-funny, mai bine spus mai mult tragică decât funny.  Lucrez la 2 stăpâni. Și nu ar fi asta marea problemă dacă mi-ar face măcar unu plăcere să lucrez la el.  Unu e indiferent, puțin ii pasă de oameni,  se asigură să îi fie lui bine și să își acopere spatele. Celălalt e parșiv și nu ii pasă de oameni. Sau poate că exagerez. De fapt el nu vede oameni, vede niște roboței care lucrează sub comanda lui și vede niște numere atașate de ele.  Nu ii pasă nici de unu nici de altul.  Nu ii pasă nici de mine.  Umblă cu vorbe pe la spate încearcă să se impună. Am înțeles că vrea să fie văzut bărbat adevărat da în fața mea și-a pierdut respectul când a început să se ia de oameni degeaba fără să asculte și părerea lor,să asculte părerea lor așa cum o spun ei și nu cum vrea el să o interpreteze să dea vina pe incapacitatea lor de a vorbi o limbă străină. Și cel mai urât este că a încercat să ajungă la mine prin metode nu tocmai ortodoxe. Nu e nimic. Un an de zile am văzut cum funcționează managementul fără leadership.