25 de ani, 2500 de euro si un Mertan

azi am ajuns la fabuloasa varsta de 25 de ani, un sfert de secol. mi-am data seama ca nu am realizat mare branza si nici nu sunt prea sigur de multi din cei ce ma inconjoara. Nu am casa, nu am pamant, nu am proiect la casa, nu sunt casatorit, nu am facultatea terminata si nici sustinerea nu se inghesuie la usa casei mele. trag ca prostul si ori am eu impresia, ori cei din jurul meu trag pe mine. Am muncit, am iubit, m-am certat, am tinut cont de lume si nu am tinut cont de lume. Cred ca mi-e frica de a fi respins si esec. Incep sa fac ce vreau si lumea imi spune ca trebuie sa fac ce spune societatea. societatea care nu ma intreaba de 2500 de euro datorii da ma intreaba de Mercedes. daca vreti mercedesul, platiti-mi datoriile, il dau gratis.
totul e aleatoriu. e un mare amalgam, cu frustrari, nereusite, succese si victorii. mergem mai departe.
Singurul regret cu toate astea, e ca nu am macar un copil. Imi iubesc copii inainte de a-i avea. Cred si voi crede mereu: copii sunt o binecuvantare. nu va mai plangeti de copii pe care ii aveti, iubitii si fiti sprijin pentru ei. nu le dati totul pe tva, dar fiti acolo pentru ei sa ii sprijiniti. conteaza!
ce parere are lumea despre mine? zgomot de fundal, putin imi pasa. Dupa cum a spus unul din decanii de la o universitate irlandeza, "parerile sunt ca gaurile in cur, toata lumea are una. doar pentru simplul fapt ca ai una, nu inseamna ca trebuie sa o si expui."
Felicitari lui Ioane ca s-a casatorit! pentru Emi, Corneliu si Ada: never mind what anyone else is tellin ya, make sure you get married before you're 20!
as scrie multe, si despre multi, nu cred ca ati intelege ce vreau sa va spun si nici nu cred ca ati mai vorbi cu mine pe vecie ( asta nu ar fi mare paguba).
Cadouri sa nu imi trimiteti ca nu am nevoie de nimic, iar ce vreau cel mai probabil nu imi puteti da.

ce vreau?
un prunc, libertatea fratilor mei si un Rolex Daytona