why?...
Pt ca incerc sa imi scriu gandurile... Mintea mea pu si simplu e aerisita... Dar cand nu am nici o intentie de a-mi asterne gandurile am tot felu de idei; strasnice sau mai putin, da oricum, ceva se intampla , gandesc; dar acum vid...
Cum nu gandesc? Gandesc! Da nu imi pllac subiectele. Ma gandesc la burta, la ce e maine, la faptul ca vreau sa scriu...
De ce e greu sa faci decizii si sa te dedici deciziei tale, sa nu renunti la prima piedica, la pprimul obstacol...
Nu imi place ca am facut atatea decizii si nu -am tinut de ele... Am acum o idee in cap... Si am de gand sa o fac... Am sa ma rog pt ajutotr de la TATA , ajutor de la ai mei si cei din juur... Si voi reusoo

am doar 18 ani...

stateam si ma gandeam(pt asta merit o prima) ca acum ca am 18 ani si nu s-a schimbat nimic, da chiar nimic. Eu eram responsabil pt mine de la 16 ani. Deci nu e asta o problema ca as putea acum sa raspund penal pt nush ce fapte ca oricum as fi facut-o si inainte.Permis de conducere am de anu` trecut, de la 17 ani:)(da, bine, stiu ca unii sunteti mai invidiosi pe mine). Masina o am de pe vremea cand aveam 17 ani, deci iarasi ceva ce nu ma prea intereseaza. In Uniunea Europeana puteam circula de la 16 ani fara insotitor, bineinteles daca reuseam sa plec din Romania(tara cu conceptii mioritice la vama), dar in rest nu as fi avut nici o problema. Si totusi... ar fi ceva... acum pot sa cumpar alcool si tutun dar nu beau si nu fumez, deci un capitol care nu ma intereseaza deloc. Deci cu alte cuvinte nu prea vad schimbari care s-ar fi produs din cauza faptului ca am 18 ani.
Daca as fi fost in Romania poate ca ar fi fost cu totul alta situatie, as fi dat in sfarsit de permis, as fi capabil in sfarsit sa detin o proprietate si as fi in sfarsit capabil sa ies din tara fara insotitor.
Deci in concluzie ii multumesc lui Dumnezeu ca m-am mutat din Romania inainte de 18 ani si nu a trebuit sa astept pt toate aceste privilegii pana la varsta aceasta.
PS: locuiesc in Irlanda.

pfff...

ce aiurea e sa te simti ciudat... sa nu poti sa exprimi ceia ce simti si nici macar sa nu te autointelegi. cam asa ma simt eu. e ceva ce ma deranjeaza, dar nu imi dau seama ce... nu imi place starea asta pentru ca afecteaza relatia cu ceilalti, nu imi place ca nu ma inteleg, nu stiu ce vreau, si nici nu vreau sa ma bucur. simt ca mi se aduna tot sangele in cap si nu pot sa scap de durere. e ceva foarte ciudat despre senzatia asta.
partea proasta e ca foarte multi oameni nu lupta cu aceasta stare, nu sunt interesati sa depaseasca nivelul lor, ba mai rau, multi din ei se inchid si nu mai comunica. si de ar fi doar atat. unii devin irascibili, violenti in limbaj sau chiar mai rau de atat. vedem emo care se sinucid etc. dar astia sunt extremi.
majoritatea oamenilor sunt irascibili si tot timpul au ceva de comentat, si apoi ajung sa mai si bea. bautura e destul de aiurea. Criosnul (nanul) meu beia vineri pana ajungea sub masa, sambata beia de rusine pt vineri seara si duminica fugea la tulcea ca sa nu il vada nimeni. trist nu? intradevar, dar pt unii perioada in care beau nu tine doar un week-end, dureaza o viata.
e trist ca de la o stare sa jungi sa iti distrugi viata. eu cred ca e o alta varianta de a rezolva problema. Dumnezeu ne sta tot timpul la dispozitie sa ne asculte si chiar asteapta ca noi sa ii spunem problemele noastre.
Dar noi nu vrem, consideram ca suntem prea pacatosi pentru a apela la Dumnezeu. De fapt, atunci suntem incredibil de predispusi la binecuvantari, pentru ca noi in acel moment nu avem nici o pretentie. atunci de fapt aratam o inima plina de pocainta. asta inseamna pocainta, recunoasterea in fata lui Dumnezeu a pacatului. cand ne pocaim nu trebuie sa ne schimbam religia, sau sa incepem sa fim ciudati.
Fiti binecuvantati!