pfff...

ce aiurea e sa te simti ciudat... sa nu poti sa exprimi ceia ce simti si nici macar sa nu te autointelegi. cam asa ma simt eu. e ceva ce ma deranjeaza, dar nu imi dau seama ce... nu imi place starea asta pentru ca afecteaza relatia cu ceilalti, nu imi place ca nu ma inteleg, nu stiu ce vreau, si nici nu vreau sa ma bucur. simt ca mi se aduna tot sangele in cap si nu pot sa scap de durere. e ceva foarte ciudat despre senzatia asta.
partea proasta e ca foarte multi oameni nu lupta cu aceasta stare, nu sunt interesati sa depaseasca nivelul lor, ba mai rau, multi din ei se inchid si nu mai comunica. si de ar fi doar atat. unii devin irascibili, violenti in limbaj sau chiar mai rau de atat. vedem emo care se sinucid etc. dar astia sunt extremi.
majoritatea oamenilor sunt irascibili si tot timpul au ceva de comentat, si apoi ajung sa mai si bea. bautura e destul de aiurea. Criosnul (nanul) meu beia vineri pana ajungea sub masa, sambata beia de rusine pt vineri seara si duminica fugea la tulcea ca sa nu il vada nimeni. trist nu? intradevar, dar pt unii perioada in care beau nu tine doar un week-end, dureaza o viata.
e trist ca de la o stare sa jungi sa iti distrugi viata. eu cred ca e o alta varianta de a rezolva problema. Dumnezeu ne sta tot timpul la dispozitie sa ne asculte si chiar asteapta ca noi sa ii spunem problemele noastre.
Dar noi nu vrem, consideram ca suntem prea pacatosi pentru a apela la Dumnezeu. De fapt, atunci suntem incredibil de predispusi la binecuvantari, pentru ca noi in acel moment nu avem nici o pretentie. atunci de fapt aratam o inima plina de pocainta. asta inseamna pocainta, recunoasterea in fata lui Dumnezeu a pacatului. cand ne pocaim nu trebuie sa ne schimbam religia, sau sa incepem sa fim ciudati.
Fiti binecuvantati!