lost in Conga

azi 25 oct 2009 m-am pierdut in padure - cam asa ar suna pe scurt rezumatul zilei de azi.
Azi am fost in Conga ( un sat de pe coasta de vest a Irlandei). Satuc faimos pentru frumusetile naturale: padure si apa. bineinteles odata ajunsi in Conga am gasit o parcare aproape de biserica cu cimitir sau cimitir cu biserica si am intrat in padure. Am urmat semnele care indicau traseul de mers. Am mers noi ce am mers si incepea sa se faca tot mai frig. la un moment dat am intalnit o femeie, pe bicicleta si am intrebat-o "how do we go back to the car park?" si bine femeia ne-a raspuns frumos ca mergemsi o luam si etc si " you go a few miles".
In timp ce mergeam pe drumul indicat tot faceam haz de necaz cu fratimiu ca se face frig, ca se intuneca. Ajungand la un drum vedem un indicator "CAR PARK". Trecem drumul, si intram irasi in padure da numai ca pe cealalta parte a drumului. Cand am ajuns in inima padurii am dat de un panou cu harta padurii si tot holbandune la acea harta cu ajutorul telefonului pentru ca deja se intunecase ne-am dat seama ca suntem foarte departe de locul in care am parcat masina si ne dadusem seama ca ne pierdusem putin.
Stiam ca am trecut de un drum pe care circulau masini asa ca ne-am intors la acel drum. nestiind cam cat de departe suntem de sat am inceput sa alergam prin padure (nu de frica, ca aici nu se duce noaptea nimeni in afara de cativa oameni speciali) pentru ca stiam ca trebuie sa ajungem cat mai devreme pe langa o casa ca sa ne permitem sa ii deranjam pe oameni si sa ii intrebam unde e satul cu pricina.
Am ajuns noi langa o casa da' acum sa fim seriosi cati oameni ar iesi noaptea la poarta daca ar vedea doi tineri cat doi munti noaptea in mijlocul padurii? corect, v-ati dat seama, NIMENI.
Am vazut insa un om care tocmai ajunsese acasa asa ca am aflat de la el ca suntem undeva in the midle of nowhere la vreo 4 mile de sat. Vrei, nu vrem am plecat noi inspre sat. Bezna pe drum prin mijlocul padurii. Dupa ce am mers noi asa o bucata de drum auzim cum latra un caine de talie mare. Cu rugaciuni si cu inima in dinti ne apucam sa trecem prin fata curtii de unde se auzea catelusul. Ajunsi in fata curtii cu un bec aprins in pridvor am retinut doua aspecte: catelusul nostru era un ditamai caine Ciobanesc German si curtea nu avea poarta.
Trecuti si de asta ne mai revine un pic zambetul pe buze, iar haz de necaz si tot asa mergand ajungem intr-un final in sat. La intrare in sat cativa turisti in masini credeau ca sunt un om de bastina s-au oprit si ma-au intrebat directii pentru nu stiu ce locatii. Iar eu am raspuns: " I have no ideea. we were lost too, we are walking for 4 miles from the midle of nowhere", ei zambind plecau mai departe.
Ajunsi in sat trebuia sa gasim si masina asa ca am conversat cu un nene:
"Cristian: Where is the church?
Nenea: Which one?
C: The one where you leave the car and go into the forest, i left my car there" - omul binevoitor mi-a indicat drumul si asa am reusit intr-un final sa ne gasim masina.
God bless the people that gave us some help in finding our way back to the car and Bless Lord all the people that are lost in forest :)

Acum morala zilei:
Sentimentul de a nu avea nici un reper e foarte neplacut. Nu mai simti ca ai control asupra celor de langa tine si simti ca nu ai puterea sa controlezi ce se intampla in jurul tau. Tot ce poati face e sa nu iti pierzi simtul ratiunii, sa te controlezi si sa folosesti toate reperele pe care le ai la dispozitie (indicatoare, urme pe jos, orice instrument de masurat timpul) daca aveti un ceas e foarte important pentru a va pastra calmi si va ajuta sa aproximati cam cat ati parcurs de la ultima locatie la care ati fost.
De multe ori si in alergarea noastra pe pamant suntem rataciti si nu stim incotro sa o apucam si uitam sa ne folosim toate resursele. Cea mai importanta resursa e Dumnezeu, uitam de El, uitam ca El e aproape de noi tot timpul si e doritor sa ne ajute dar numai ca nu poate fara ca noi sa nu ii dam aprobare sa intre in inima noastra, fara ca noi sa il invitam la noi.

Acum sunt bine, mi-am gasit masina, GPS-ul a gasit drumul pana acasa, sunt bine-mersi sub plamuma si ma amuz cu fratimiu.
God bless si o viata fara rataciri:)