Banii n-aduc fericirea...

spune o vorba romaneasca, dar cu siguranta o intretin, si creaza ambianta propice incuibarii ei. Chiar daca traim, si credem in Dumnezeu, intre timp traim cu sfintii, si nu ne putem ascunde de acest adevar irefutabil, prezent in societatea cotidiana, in care un suflet de copil e sacrificat la pretul unei bucati de rugina. Si intr-adevar, la atata lipsa de sesibilitate nici nu ma astep la altceva, dar cand vezi clericii, ca renunta sa lupte pentru un eveniment, pur caritabil, in Seara de Halloween, hranind sufletul celor mici cu divinitate, si aparandu-i de ocultismul fanatic dar inocent in acelasi timp al unei societatii in depravare intelectula si morala, hranita cu amintirile Tigrului Celtic ce a adormit, odata cu criza financiara si nu pare a se trezi prea devreme din somnul cel de moarte.