Operati(un)e cu succes!

Unii stiu, altii nu stiu, astazi am fost externat din spital dupa ce joi m-am internat.
Ei bine, in sambata mare m-am trezit cu o durere care treptat a tot crescut pana la opertie. In jurul Pastelui, toata lumea se pregatea de sarbatoare deci mai toti doctorii si-au inchis cabinetele, evident nu am putut sa vad ce aveam.
Deci am sarbatorit Pastele, am fost la biserica de vreo 3 ori, odata la Biserica irlandeza, odata la cea romaneasca si inca odata la cea irlandeza. A fost super fain, vorbitor principal Ivan Tait, o adevarata binecuvantare.
A doua zi de Paste, luni am calatorit vreo 400 km, fapt ce a contribuit ca inflamtia mea sa se agraveze pan' la acel nivel in care nu mai suportam durerea. Luni seara am ajuns la timp ca sa ma duc si la cel de-al 4-lea serviciu al Fr. Ivan Tait. Dupa calatorie insa nu mai puteam, deci de durere am stat in spatele adunarii, ca sa nu deranjez pe nimeni.
Luni noapte nu am dormit, iar marti am ajuns la GP(medic de familie), care mi-a dat tratament pe baza de antibiotic, dar nu era destul de mult si nu prea am raspuns eu foarte bine, ba chiar din cauza infectiei ma lua cu friguri, frisoane.
Joi vazand ca tratamentul nu pare sa aiba efect asupra mea (am aflat de fapt ca avea efect, dar pentru ca durerea si infectia erau mari nu se putea observa) m-am dus iar la GP. De data asta in loc de alt tratament am primit o scrisoare de recomandare, da, o scrisoare pt Spitalul Universitar.
Aici a inceput distractia. Au inceput un alt tratament cu antibiotice. Prima doctorita care m-a vazut mi-a dat vreo 40 ml de ser + 20 ml ser ( care nu prea stiu ce aveau in compozitia lor) direct pe vena, si am inceput sa ma simt mai bine. Si mi s-au dat calmante la discretie.
In Irlanda deobicei cand cineva vrea sa se opereze sta prin urgente vreo 1-2 zile, pt ca nu sunt paturi in saloane, au grija de tine doctorii din departamentul de urgente, asta pt ca nu sunt destule paturiin saloane. Mie mi-au zis ca o sa trebuiasca sa astept pana a 2a zi pt un pat. Nu stiu ce mutari a facut Dumnezeu pe acolo, da dupa o jumatate de ora a venit o asistenta pe care eu nu o mai vazusem, si imi spune ca e un pat pentru mine sus in salon.
Am ajuns in salon (ward) si asistenta (care este de super treaba) incepuse cu un nou set de medicamente, in schimb durerea mea nu trecea. In timpul noptii durerea ajunsese atat de mare, incat doctorul de garda a hotarat sa imi dea morfina. Dupa vreo 20 de min durerea mi s-a calmat da' oricum nu am mai dormit restul noptii.
A venit dimineata si eram obosit, vroiam sa ma culc. Ideea e ca dupa morfina, cand inchideam ochii incepeau trip-urile. Poate unora li se pare fain, dar eu m-am speriat, pt ca nu stiam ce sunt, de la ce sunt si erau trip-uri destul de ciudate. Nu stiam daca sa zic sau nu asistentelor pt ca-mi era frica sa nu ma mute la alta sectie (stiti voi care). Intr-un final au trecut, si am adormit.
Tripurile consumate, dar durerea a ramas, eu inca nu am fost operat. Stateam, posteam (din cauza ca eram programat la operatie) si primeam calmante. Mai pe seara aparuse si echipa de operatie si incepuse sa se scuze ca am fost nevoit sa astept atat si ca o sa mai astept ceva timp. Doua exemple din scuze: o pacienta in salon a inceput sa sangereze, un pacient de 91 de ani a fost nevoit sa intre imediat.
Mai tarziu, seara, abcesul s-a spart de unul singur, astfel rezolvandu-se problema cu anestezia, se putea face cum vroiam eu (adica nu totala). M-au dus in sala de operatie de urgenta. Tin minte ca am vazut asistentii si anestezistul, ca era ora 23:15 si pe doctorita nu am vazut-o.
Anestezistul a zis ca imi da cateva sedative doar cat sa ma ameteasca dar nu imi da nimic sa adorm. Dupa 4 nopti nedormite doza aceea de sedative era mai ceva ca un anestezic, m-a luat cu somn imediat.
Sambata am stat in spital, ma lua cu ameteala destul de des, si am umblat prin spital (la recomandarile doctorului), asa am descoperit calculatorul de pe hol cu conexiune la net, iar astazi, m-au lasat acasa.
Dumnezeu m-a ajutat si a fost alaturi de mine continuu. Ii multumesc ca am avut parte de staff simpatic, zambitor si tot timpul amabil.


PS: Prima operatie
Claudiu e in spital, rugati-va si pentru el!