Nu am mai scris de un timp incoace pt ca am fost bizi, pt ca nu am gasit stiri destul de interesante de comentat si pentru ca am examene.
Printre atatea stiri pe lume, una din stirile interesante mi se pare moartea lui Osama. Nu ca as sustine terorismul, dar vreau sa zic ca nu mi-s de acord cu americanii, care in numele "Binelui", salveaza cativa protestanti, dar omoara civili pasnici in numele petrolului. La urma urmei, Bin Laden a vrut doar ca Americanii sa nu ii mai pangareasca tara, actiunile sale de la 9/11 fiind doar un raspuns platonic la invazia americana. O stire legata tot de Osama Bin Laden, e tipul din state care in 24 de ore a facut $120000 din vanzarea tricourilor cu tero mort. Dupa aceasta ucidere, stiti ce ii diferentiaza pe americani de teroristi (bagabonti sau mafioti)? Va spun eu! FIX NIMIC. Pt ca, daca ar fii vrut sa demonstreze ceva, l-ar fi judecat, condamnat, executat.
Dar revenind la oile mele mioritice, pe plaiuri celtice, am tot avut examene. Azi am ultimul la spaniola. Ei in loc sa ma trimita in Spania, sa invat si eu cum trebuie spaniola, ei maa tin cu examene, parca eu vorbesc pe foaie, eu vorbesc cu gura. Am facut bine la oral? pai atunci sa ma trimita in Spania.
Cu toate ca imi desfasor activitatile blazante cotidiene in Irlanda, I'm asking Government BOC sa bata pasul de mars si sa faca rost de viza Schengen, ca de la intai sa o tai in Spania pe vara sa muncesc si sa aprender mas espagnol.
Nu uitati! Reduce, Reuse, Recycle!
Showing posts with label personal. Show all posts
Showing posts with label personal. Show all posts
Wednesday, May 11, 2011
Thursday, February 24, 2011
results trial E52
as the most of you know usually a phone trial presents the phone itself.
well, today E52 is just a representative of the smartphones and 1208 represents the prdinary phones. I am emphasising the day by day aspects of the life with a phone.
As we know the phone seems to be a necessary evil, but as we all know we might be able to choose wich is the worst and wich is the best evil.
Well I got a Nokia E52 and the only comment I gonna' make is that is very, very, very slow, it actualy is; otherwise sounds. The thing about smart phones they keep you en vent, they keep you in touch and they keep you on line, especially if you have wi-fi coverege, like we do in NUIG. I figgered out that i don't need to use the bluetooth phone kit fitted in the car, but you can connect it through the casset adaptor;). It has a good battery life, so you don't have to worry all day about it.
The only bad thing about it is that I don't actually need it, and I figgered out that I wasted a lot of time. I do remember only a few things from economics, I was facebooking. and same story for many other things. So i decided that the nokia 1208 is actually better for me.
I don't like the memory shortage on 1208, and the fact that it stores only 20 calls in the call history. and i often loose numbers because of that, but otherwise it sounds for me.
well... what's my advice?
what to buy?
BUY BARCELONA!
well, today E52 is just a representative of the smartphones and 1208 represents the prdinary phones. I am emphasising the day by day aspects of the life with a phone.
As we know the phone seems to be a necessary evil, but as we all know we might be able to choose wich is the worst and wich is the best evil.
Well I got a Nokia E52 and the only comment I gonna' make is that is very, very, very slow, it actualy is; otherwise sounds. The thing about smart phones they keep you en vent, they keep you in touch and they keep you on line, especially if you have wi-fi coverege, like we do in NUIG. I figgered out that i don't need to use the bluetooth phone kit fitted in the car, but you can connect it through the casset adaptor;). It has a good battery life, so you don't have to worry all day about it.
The only bad thing about it is that I don't actually need it, and I figgered out that I wasted a lot of time. I do remember only a few things from economics, I was facebooking. and same story for many other things. So i decided that the nokia 1208 is actually better for me.
I don't like the memory shortage on 1208, and the fact that it stores only 20 calls in the call history. and i often loose numbers because of that, but otherwise it sounds for me.
well... what's my advice?
what to buy?
BUY BARCELONA!
Sunday, November 7, 2010
How to Reset a Lost iPod Password
There are at least 3 ways I found. I'll post only 2;)
1. Restore the iPod in iTunes
Disadvantage: you lose all your data.
2. Use this steps, I found on wikiHow:
1Plug in your iPod.
2Wait for it to load completely.
3Open My Computer (or computer if on Vista). Make sure you can view hidden files.
4Go to iPod_control.
5Go to the folder named Device.
6If your iPod is locked, there will be a file _locked . Rename the file to _unlocked.
7Safely remove your iPod and it will be cleared.
Disadvantage: you don't find out the code.
1. Restore the iPod in iTunes
Disadvantage: you lose all your data.
2. Use this steps, I found on wikiHow:
1Plug in your iPod.
2Wait for it to load completely.
3Open My Computer (or computer if on Vista). Make sure you can view hidden files.
4Go to iPod_control.
5Go to the folder named Device.
6If your iPod is locked, there will be a file _locked . Rename the file to _unlocked.
7Safely remove your iPod and it will be cleared.
Disadvantage: you don't find out the code.
SOS! Apple Users I need HELP!!!
I was messing around my iPod and I got screen lock on!
I have no idea what's the password. So I can't play it anymore.
I tried to reset as you would do it for screen freeze, which btw is> and it didn't work.
I tried to connect to the PC and it still doesn't remove the password. I knew that the password was automatically removed every time the iPod was connected to iTunes; seems like.... NOT!
PS:
when you post a blog don't open double "<<>>" with text inside because it will appear as a HTML error.
Google/Blogger speller doesn't have in its dictionary words like iPod, etc.
I have no idea what's the password. So I can't play it anymore.
I tried to reset as you would do it for screen freeze, which btw is
I tried to connect to the PC and it still doesn't remove the password. I knew that the password was automatically removed every time the iPod was connected to iTunes; seems like.... NOT!
PS:
when you post a blog don't open double "<<>>" with text inside because it will appear as a HTML error.
Google/Blogger speller doesn't have in its dictionary words like iPod, etc.
Monday, November 1, 2010
scuzele mele celor ce imi viziteaza blogul
La o ora la Facultate, a trebuit sa ne logam pe blogger.com si sa ne inregistram.. deci sa nu fiu nevoit sa fac toata chestia asta, a fost ok sa ma loghez pe contul meu. M-am uitat pe statistici, si am vazut o chestie destul de interesanta. Am avut vizitatori si in perioada in care nu am postat.
Imi cer scuze fata de toti cei care s-au asteptat ca eu sa scriu dar nu am scris nimic. Au fost multe lucruri interesante, mai mult sau mai putin fericite. Asta este, e viata mea cu toate bunele si relele care se vad, dar toate lucrurile lucreaza spre binele celor ce cred. Deci, gresesc, invat, platesc.
Am citit cateva bloguri pe net, si printre ele e cel a lui Ciutacu, in care zice "Daca vreau, las mesaje injurioase la adresa mea, daca nu, nu." care intr-un fel sau altul reia ceia ce am scris eu in descrierea blogului.
Si un alt lucru care mi-a placut a fost seeducation.
Am invatat un lucru: "if you fail, fail quick" - M Orlovsky. Inca nu am invatat cum sa fac a doua parte a propozitie (fail quick).
Imi cer scuze fata de toti cei care s-au asteptat ca eu sa scriu dar nu am scris nimic. Au fost multe lucruri interesante, mai mult sau mai putin fericite. Asta este, e viata mea cu toate bunele si relele care se vad, dar toate lucrurile lucreaza spre binele celor ce cred. Deci, gresesc, invat, platesc.
Am citit cateva bloguri pe net, si printre ele e cel a lui Ciutacu, in care zice "Daca vreau, las mesaje injurioase la adresa mea, daca nu, nu." care intr-un fel sau altul reia ceia ce am scris eu in descrierea blogului.
Si un alt lucru care mi-a placut a fost seeducation.
Am invatat un lucru: "if you fail, fail quick" - M Orlovsky. Inca nu am invatat cum sa fac a doua parte a propozitie (fail quick).
Wednesday, June 30, 2010
30 miles... by walk
azi(adica ieri) dimineatza, am plecat in oras (eu cu fratimiu) si apoi ne-am gandit ca vrem sa cautam pe cineva, nu stiam unde sta... stiam doar ce masina are si ca sta in partea de vest a orasului... ok... am zis ca merita aventura... si am cautat intr-un cartier (care singur e cat Tulcea [hometown]) mai toata ziua, iar inspre seara ne-am dat seama ca e de fapt in alt cartier. L-am gasit pe om... dar bineinteles ca acum adunam si efectele... dureri de talpa cum nu mai tin minte sa fii avut inainte, o sarma infipta in picior si bronz in stil tractorist iar cel mai tare ma ustura gamba:))
Avantajul tricourilor polo... nici eu, nici fratimiu nu avem usturimi la ceafa ;))
Overall a fost fain... si o experienta de tinut minte:). Sunt un mythbuster adevarat, sunt dovada vie ca in Irlanda poti sa te bronzezi mai ceva ca in Ibiza :))
Summer holy days
Avantajul tricourilor polo... nici eu, nici fratimiu nu avem usturimi la ceafa ;))
Overall a fost fain... si o experienta de tinut minte:). Sunt un mythbuster adevarat, sunt dovada vie ca in Irlanda poti sa te bronzezi mai ceva ca in Ibiza :))
Summer holy days
Monday, June 28, 2010
summer holy days
Am terminat-o cu bacul!
Dumnezeu m-a ajutat sa termin 12 ani de scoala, majoritatea in Romania si cativa (2) in Irlanda. Cei mai usori au fost in Irlanda, cel mai fain an a fost clasa a X-a. Amintiri frumoase si experiente de neuitat, peste tot ceva de invatat. Dar e bine, am terminat si am dat si Bacul (Leaving Certificate). Dumnezeu m-a ajutat dar cel mai mult m-am rugat inainte de partea a II-a la mate (Higher Level).
Acum sunt liber, privesc cu credinta catre vacanta de vara, si astept ca Dumnezeu sa imi arate care e planul lui!
Rezultatele la bac le primesc tocmai pe 18 August
Dumnezeu m-a ajutat sa termin 12 ani de scoala, majoritatea in Romania si cativa (2) in Irlanda. Cei mai usori au fost in Irlanda, cel mai fain an a fost clasa a X-a. Amintiri frumoase si experiente de neuitat, peste tot ceva de invatat. Dar e bine, am terminat si am dat si Bacul (Leaving Certificate). Dumnezeu m-a ajutat dar cel mai mult m-am rugat inainte de partea a II-a la mate (Higher Level).
Acum sunt liber, privesc cu credinta catre vacanta de vara, si astept ca Dumnezeu sa imi arate care e planul lui!
Rezultatele la bac le primesc tocmai pe 18 August
Sunday, April 11, 2010
Operati(un)e cu succes!
Unii stiu, altii nu stiu, astazi am fost externat din spital dupa ce joi m-am internat.
Ei bine, in sambata mare m-am trezit cu o durere care treptat a tot crescut pana la opertie. In jurul Pastelui, toata lumea se pregatea de sarbatoare deci mai toti doctorii si-au inchis cabinetele, evident nu am putut sa vad ce aveam.
Deci am sarbatorit Pastele, am fost la biserica de vreo 3 ori, odata la Biserica irlandeza, odata la cea romaneasca si inca odata la cea irlandeza. A fost super fain, vorbitor principal Ivan Tait, o adevarata binecuvantare.
A doua zi de Paste, luni am calatorit vreo 400 km, fapt ce a contribuit ca inflamtia mea sa se agraveze pan' la acel nivel in care nu mai suportam durerea. Luni seara am ajuns la timp ca sa ma duc si la cel de-al 4-lea serviciu al Fr. Ivan Tait. Dupa calatorie insa nu mai puteam, deci de durere am stat in spatele adunarii, ca sa nu deranjez pe nimeni.
Luni noapte nu am dormit, iar marti am ajuns la GP(medic de familie), care mi-a dat tratament pe baza de antibiotic, dar nu era destul de mult si nu prea am raspuns eu foarte bine, ba chiar din cauza infectiei ma lua cu friguri, frisoane.
Joi vazand ca tratamentul nu pare sa aiba efect asupra mea (am aflat de fapt ca avea efect, dar pentru ca durerea si infectia erau mari nu se putea observa) m-am dus iar la GP. De data asta in loc de alt tratament am primit o scrisoare de recomandare, da, o scrisoare pt Spitalul Universitar.
Aici a inceput distractia. Au inceput un alt tratament cu antibiotice. Prima doctorita care m-a vazut mi-a dat vreo 40 ml de ser + 20 ml ser ( care nu prea stiu ce aveau in compozitia lor) direct pe vena, si am inceput sa ma simt mai bine. Si mi s-au dat calmante la discretie.
In Irlanda deobicei cand cineva vrea sa se opereze sta prin urgente vreo 1-2 zile, pt ca nu sunt paturi in saloane, au grija de tine doctorii din departamentul de urgente, asta pt ca nu sunt destule paturiin saloane. Mie mi-au zis ca o sa trebuiasca sa astept pana a 2a zi pt un pat. Nu stiu ce mutari a facut Dumnezeu pe acolo, da dupa o jumatate de ora a venit o asistenta pe care eu nu o mai vazusem, si imi spune ca e un pat pentru mine sus in salon.
Am ajuns in salon (ward) si asistenta (care este de super treaba) incepuse cu un nou set de medicamente, in schimb durerea mea nu trecea. In timpul noptii durerea ajunsese atat de mare, incat doctorul de garda a hotarat sa imi dea morfina. Dupa vreo 20 de min durerea mi s-a calmat da' oricum nu am mai dormit restul noptii.
A venit dimineata si eram obosit, vroiam sa ma culc. Ideea e ca dupa morfina, cand inchideam ochii incepeau trip-urile. Poate unora li se pare fain, dar eu m-am speriat, pt ca nu stiam ce sunt, de la ce sunt si erau trip-uri destul de ciudate. Nu stiam daca sa zic sau nu asistentelor pt ca-mi era frica sa nu ma mute la alta sectie (stiti voi care). Intr-un final au trecut, si am adormit.
Tripurile consumate, dar durerea a ramas, eu inca nu am fost operat. Stateam, posteam (din cauza ca eram programat la operatie) si primeam calmante. Mai pe seara aparuse si echipa de operatie si incepuse sa se scuze ca am fost nevoit sa astept atat si ca o sa mai astept ceva timp. Doua exemple din scuze: o pacienta in salon a inceput sa sangereze, un pacient de 91 de ani a fost nevoit sa intre imediat.
Mai tarziu, seara, abcesul s-a spart de unul singur, astfel rezolvandu-se problema cu anestezia, se putea face cum vroiam eu (adica nu totala). M-au dus in sala de operatie de urgenta. Tin minte ca am vazut asistentii si anestezistul, ca era ora 23:15 si pe doctorita nu am vazut-o.
Anestezistul a zis ca imi da cateva sedative doar cat sa ma ameteasca dar nu imi da nimic sa adorm. Dupa 4 nopti nedormite doza aceea de sedative era mai ceva ca un anestezic, m-a luat cu somn imediat.
Sambata am stat in spital, ma lua cu ameteala destul de des, si am umblat prin spital (la recomandarile doctorului), asa am descoperit calculatorul de pe hol cu conexiune la net, iar astazi, m-au lasat acasa.
Dumnezeu m-a ajutat si a fost alaturi de mine continuu. Ii multumesc ca am avut parte de staff simpatic, zambitor si tot timpul amabil.
PS: Prima operatie
Claudiu e in spital, rugati-va si pentru el!
Ei bine, in sambata mare m-am trezit cu o durere care treptat a tot crescut pana la opertie. In jurul Pastelui, toata lumea se pregatea de sarbatoare deci mai toti doctorii si-au inchis cabinetele, evident nu am putut sa vad ce aveam.
Deci am sarbatorit Pastele, am fost la biserica de vreo 3 ori, odata la Biserica irlandeza, odata la cea romaneasca si inca odata la cea irlandeza. A fost super fain, vorbitor principal Ivan Tait, o adevarata binecuvantare.
A doua zi de Paste, luni am calatorit vreo 400 km, fapt ce a contribuit ca inflamtia mea sa se agraveze pan' la acel nivel in care nu mai suportam durerea. Luni seara am ajuns la timp ca sa ma duc si la cel de-al 4-lea serviciu al Fr. Ivan Tait. Dupa calatorie insa nu mai puteam, deci de durere am stat in spatele adunarii, ca sa nu deranjez pe nimeni.
Luni noapte nu am dormit, iar marti am ajuns la GP(medic de familie), care mi-a dat tratament pe baza de antibiotic, dar nu era destul de mult si nu prea am raspuns eu foarte bine, ba chiar din cauza infectiei ma lua cu friguri, frisoane.
Joi vazand ca tratamentul nu pare sa aiba efect asupra mea (am aflat de fapt ca avea efect, dar pentru ca durerea si infectia erau mari nu se putea observa) m-am dus iar la GP. De data asta in loc de alt tratament am primit o scrisoare de recomandare, da, o scrisoare pt Spitalul Universitar.
Aici a inceput distractia. Au inceput un alt tratament cu antibiotice. Prima doctorita care m-a vazut mi-a dat vreo 40 ml de ser + 20 ml ser ( care nu prea stiu ce aveau in compozitia lor) direct pe vena, si am inceput sa ma simt mai bine. Si mi s-au dat calmante la discretie.
In Irlanda deobicei cand cineva vrea sa se opereze sta prin urgente vreo 1-2 zile, pt ca nu sunt paturi in saloane, au grija de tine doctorii din departamentul de urgente, asta pt ca nu sunt destule paturiin saloane. Mie mi-au zis ca o sa trebuiasca sa astept pana a 2a zi pt un pat. Nu stiu ce mutari a facut Dumnezeu pe acolo, da dupa o jumatate de ora a venit o asistenta pe care eu nu o mai vazusem, si imi spune ca e un pat pentru mine sus in salon.
Am ajuns in salon (ward) si asistenta (care este de super treaba) incepuse cu un nou set de medicamente, in schimb durerea mea nu trecea. In timpul noptii durerea ajunsese atat de mare, incat doctorul de garda a hotarat sa imi dea morfina. Dupa vreo 20 de min durerea mi s-a calmat da' oricum nu am mai dormit restul noptii.
A venit dimineata si eram obosit, vroiam sa ma culc. Ideea e ca dupa morfina, cand inchideam ochii incepeau trip-urile. Poate unora li se pare fain, dar eu m-am speriat, pt ca nu stiam ce sunt, de la ce sunt si erau trip-uri destul de ciudate. Nu stiam daca sa zic sau nu asistentelor pt ca-mi era frica sa nu ma mute la alta sectie (stiti voi care). Intr-un final au trecut, si am adormit.
Tripurile consumate, dar durerea a ramas, eu inca nu am fost operat. Stateam, posteam (din cauza ca eram programat la operatie) si primeam calmante. Mai pe seara aparuse si echipa de operatie si incepuse sa se scuze ca am fost nevoit sa astept atat si ca o sa mai astept ceva timp. Doua exemple din scuze: o pacienta in salon a inceput sa sangereze, un pacient de 91 de ani a fost nevoit sa intre imediat.
Mai tarziu, seara, abcesul s-a spart de unul singur, astfel rezolvandu-se problema cu anestezia, se putea face cum vroiam eu (adica nu totala). M-au dus in sala de operatie de urgenta. Tin minte ca am vazut asistentii si anestezistul, ca era ora 23:15 si pe doctorita nu am vazut-o.
Anestezistul a zis ca imi da cateva sedative doar cat sa ma ameteasca dar nu imi da nimic sa adorm. Dupa 4 nopti nedormite doza aceea de sedative era mai ceva ca un anestezic, m-a luat cu somn imediat.
Sambata am stat in spital, ma lua cu ameteala destul de des, si am umblat prin spital (la recomandarile doctorului), asa am descoperit calculatorul de pe hol cu conexiune la net, iar astazi, m-au lasat acasa.
Dumnezeu m-a ajutat si a fost alaturi de mine continuu. Ii multumesc ca am avut parte de staff simpatic, zambitor si tot timpul amabil.
PS: Prima operatie
Claudiu e in spital, rugati-va si pentru el!
Wednesday, August 12, 2009
am doar 18 ani...
stateam si ma gandeam(pt asta merit o prima) ca acum ca am 18 ani si nu s-a schimbat nimic, da chiar nimic. Eu eram responsabil pt mine de la 16 ani. Deci nu e asta o problema ca as putea acum sa raspund penal pt nush ce fapte ca oricum as fi facut-o si inainte.Permis de conducere am de anu` trecut, de la 17 ani:)(da, bine, stiu ca unii sunteti mai invidiosi pe mine). Masina o am de pe vremea cand aveam 17 ani, deci iarasi ceva ce nu ma prea intereseaza. In Uniunea Europeana puteam circula de la 16 ani fara insotitor, bineinteles daca reuseam sa plec din Romania(tara cu conceptii mioritice la vama), dar in rest nu as fi avut nici o problema. Si totusi... ar fi ceva... acum pot sa cumpar alcool si tutun dar nu beau si nu fumez, deci un capitol care nu ma intereseaza deloc. Deci cu alte cuvinte nu prea vad schimbari care s-ar fi produs din cauza faptului ca am 18 ani.
Daca as fi fost in Romania poate ca ar fi fost cu totul alta situatie, as fi dat in sfarsit de permis, as fi capabil in sfarsit sa detin o proprietate si as fi in sfarsit capabil sa ies din tara fara insotitor.
Deci in concluzie ii multumesc lui Dumnezeu ca m-am mutat din Romania inainte de 18 ani si nu a trebuit sa astept pt toate aceste privilegii pana la varsta aceasta.
PS: locuiesc in Irlanda.
Daca as fi fost in Romania poate ca ar fi fost cu totul alta situatie, as fi dat in sfarsit de permis, as fi capabil in sfarsit sa detin o proprietate si as fi in sfarsit capabil sa ies din tara fara insotitor.
Deci in concluzie ii multumesc lui Dumnezeu ca m-am mutat din Romania inainte de 18 ani si nu a trebuit sa astept pt toate aceste privilegii pana la varsta aceasta.
PS: locuiesc in Irlanda.
Subscribe to:
Posts (Atom)