Era mai bine cand era mai rau!

Imi aduc aminte cu placere de Torta misiunii, Misiuni medicale americane la Tulcea. Imi aduc aminte de acele vremuri cu placere tocmai pentru ca obisnuiam sa cazam pe cineva la noi acasa. Imi aduc aminte cu placere de cuscrii moldoveni care veneau la noi in vizita... doar cate vreo 11 deodata.
Eram mai saraci atunci dar am stiut sa primim oamenii cu suflet, era mai putin loc dar incapeau mai multi musafiri, erau mese mai mici dar mancau mai multi la ele.
Acum nu stiu daca suntem mai bogati, daca avem mai mult loc sau daca avem mese mai mari, dar un lucru e cert, ne-am ajuns. Nu mai avem loc de 2 musafiri intr-o casa cu 6 dormitoare, nu mai au loc 3 invitati la o masa de 12, nu mai putem deranja dupa ora 10 seara...
Tin minte cum dormeam pe jos, cate 6 in sufragerie, 4 in dormitor, iar cine prindea fotoliul din bucatarie era practic barosanul. Erau vremuri frumoase. Nu aveam delicatese, dar aveam o ciorba lunga si din aia am fi fost in stare sa hranim jumatate din oras dacă era nevoie. Eram 14 persoane in casa la o singura baie... si cu toate astea ne-am descurcat.
M-am saturat sa vad gagii care au devenit domni si pitipoance care au devenit doamne peste noapte, uitand cum am copilarit. Am copilarit fara tonele de machiaj, fard si praf de copt pe fata. Am copilarit cu inima deschisa, am impartit ce am avut si am dat din nimicul nostru si altora. Am stiut sa apreciem gestul si sa nu judecam darul. Am stiut sa apreciem valoarea si nu verificam pretul. De ce ne lipsesc toate astea acum? Nu mi se pare normal.
Vreti sa vizitati Irlanda? Veniti la mine! Va cazez la mine, 2 in dus, 3 sub saltea , inca 2 pe jos si o sa mai raman si cu un loc liber pe pat. Veniti la mine ca va hranesc pe toti cu chicken roll; o sa vedeti voi ce e ala! Veniti si vedeti cum e sa vezi mai multe nuante de verde intr-o singura privire, veniti sa vedeti cum e sa faci baie in Atlantic. Nu va costa nimic!

what you want?

Nu am mai scris de un timp incoace pt ca am fost bizi, pt ca nu am gasit stiri destul de interesante de comentat si pentru ca am examene.
Printre atatea stiri pe lume, una din stirile interesante mi se pare moartea lui Osama. Nu ca as sustine terorismul, dar vreau sa zic ca nu mi-s de acord cu americanii, care in numele "Binelui", salveaza cativa protestanti, dar omoara civili pasnici in numele petrolului. La urma urmei, Bin Laden a vrut doar ca Americanii sa nu ii mai pangareasca tara, actiunile sale de la 9/11 fiind doar un raspuns platonic la invazia americana. O stire legata tot de Osama Bin Laden, e tipul din state care in 24 de ore a facut $120000 din vanzarea tricourilor cu tero mort. Dupa aceasta ucidere, stiti ce ii diferentiaza pe americani de teroristi (bagabonti sau mafioti)? Va spun eu! FIX NIMIC. Pt ca, daca ar fii vrut sa demonstreze ceva, l-ar fi judecat, condamnat, executat.
Dar revenind la oile mele mioritice, pe plaiuri celtice, am tot avut examene. Azi am ultimul la spaniola. Ei in loc sa ma trimita in Spania, sa invat si eu cum trebuie spaniola, ei maa tin cu examene, parca eu vorbesc pe foaie, eu vorbesc cu gura. Am facut bine la oral? pai atunci sa ma trimita in Spania.
Cu toate ca imi desfasor activitatile blazante cotidiene in Irlanda, I'm asking Government BOC sa bata pasul de mars si sa faca rost de viza Schengen, ca de la intai sa o tai in Spania pe vara sa muncesc si sa aprender mas espagnol.
Nu uitati! Reduce, Reuse, Recycle!

European Bailout

I was reading the other day about Ireland, a metter of bailing. Well, of course that someone has to help Europe, and Greece, and why not Ireland. We had a bubble economy where we didn't have any real value, only the market value, the speculation in other words.
The issue that is bothering me is that the AMERICANS are the ones who bail us out! They were the first in the recesion, they spent holidays on the house money, they were borrowing money and know they are deciding European Future.




PS: Be social, be simple! Don't make them think, engage them!

30 miles... by walk

azi(adica ieri) dimineatza, am plecat in oras (eu cu fratimiu) si apoi ne-am gandit ca vrem sa cautam pe cineva, nu stiam unde sta... stiam doar ce masina are si ca sta in partea de vest a orasului... ok... am zis ca merita aventura... si am cautat intr-un cartier (care singur e cat Tulcea [hometown]) mai toata ziua, iar inspre seara ne-am dat seama ca e de fapt in alt cartier. L-am gasit pe om... dar bineinteles ca acum adunam si efectele... dureri de talpa cum nu mai tin minte sa fii avut inainte, o sarma infipta in picior si bronz in stil tractorist iar cel mai tare ma ustura gamba:))
Avantajul tricourilor polo... nici eu, nici fratimiu nu avem usturimi la ceafa ;))
Overall a fost fain... si o experienta de tinut minte:). Sunt un mythbuster adevarat, sunt dovada vie ca in Irlanda poti sa te bronzezi mai ceva ca in Ibiza :))

Summer holy days

Operati(un)e cu succes!

Unii stiu, altii nu stiu, astazi am fost externat din spital dupa ce joi m-am internat.
Ei bine, in sambata mare m-am trezit cu o durere care treptat a tot crescut pana la opertie. In jurul Pastelui, toata lumea se pregatea de sarbatoare deci mai toti doctorii si-au inchis cabinetele, evident nu am putut sa vad ce aveam.
Deci am sarbatorit Pastele, am fost la biserica de vreo 3 ori, odata la Biserica irlandeza, odata la cea romaneasca si inca odata la cea irlandeza. A fost super fain, vorbitor principal Ivan Tait, o adevarata binecuvantare.
A doua zi de Paste, luni am calatorit vreo 400 km, fapt ce a contribuit ca inflamtia mea sa se agraveze pan' la acel nivel in care nu mai suportam durerea. Luni seara am ajuns la timp ca sa ma duc si la cel de-al 4-lea serviciu al Fr. Ivan Tait. Dupa calatorie insa nu mai puteam, deci de durere am stat in spatele adunarii, ca sa nu deranjez pe nimeni.
Luni noapte nu am dormit, iar marti am ajuns la GP(medic de familie), care mi-a dat tratament pe baza de antibiotic, dar nu era destul de mult si nu prea am raspuns eu foarte bine, ba chiar din cauza infectiei ma lua cu friguri, frisoane.
Joi vazand ca tratamentul nu pare sa aiba efect asupra mea (am aflat de fapt ca avea efect, dar pentru ca durerea si infectia erau mari nu se putea observa) m-am dus iar la GP. De data asta in loc de alt tratament am primit o scrisoare de recomandare, da, o scrisoare pt Spitalul Universitar.
Aici a inceput distractia. Au inceput un alt tratament cu antibiotice. Prima doctorita care m-a vazut mi-a dat vreo 40 ml de ser + 20 ml ser ( care nu prea stiu ce aveau in compozitia lor) direct pe vena, si am inceput sa ma simt mai bine. Si mi s-au dat calmante la discretie.
In Irlanda deobicei cand cineva vrea sa se opereze sta prin urgente vreo 1-2 zile, pt ca nu sunt paturi in saloane, au grija de tine doctorii din departamentul de urgente, asta pt ca nu sunt destule paturiin saloane. Mie mi-au zis ca o sa trebuiasca sa astept pana a 2a zi pt un pat. Nu stiu ce mutari a facut Dumnezeu pe acolo, da dupa o jumatate de ora a venit o asistenta pe care eu nu o mai vazusem, si imi spune ca e un pat pentru mine sus in salon.
Am ajuns in salon (ward) si asistenta (care este de super treaba) incepuse cu un nou set de medicamente, in schimb durerea mea nu trecea. In timpul noptii durerea ajunsese atat de mare, incat doctorul de garda a hotarat sa imi dea morfina. Dupa vreo 20 de min durerea mi s-a calmat da' oricum nu am mai dormit restul noptii.
A venit dimineata si eram obosit, vroiam sa ma culc. Ideea e ca dupa morfina, cand inchideam ochii incepeau trip-urile. Poate unora li se pare fain, dar eu m-am speriat, pt ca nu stiam ce sunt, de la ce sunt si erau trip-uri destul de ciudate. Nu stiam daca sa zic sau nu asistentelor pt ca-mi era frica sa nu ma mute la alta sectie (stiti voi care). Intr-un final au trecut, si am adormit.
Tripurile consumate, dar durerea a ramas, eu inca nu am fost operat. Stateam, posteam (din cauza ca eram programat la operatie) si primeam calmante. Mai pe seara aparuse si echipa de operatie si incepuse sa se scuze ca am fost nevoit sa astept atat si ca o sa mai astept ceva timp. Doua exemple din scuze: o pacienta in salon a inceput sa sangereze, un pacient de 91 de ani a fost nevoit sa intre imediat.
Mai tarziu, seara, abcesul s-a spart de unul singur, astfel rezolvandu-se problema cu anestezia, se putea face cum vroiam eu (adica nu totala). M-au dus in sala de operatie de urgenta. Tin minte ca am vazut asistentii si anestezistul, ca era ora 23:15 si pe doctorita nu am vazut-o.
Anestezistul a zis ca imi da cateva sedative doar cat sa ma ameteasca dar nu imi da nimic sa adorm. Dupa 4 nopti nedormite doza aceea de sedative era mai ceva ca un anestezic, m-a luat cu somn imediat.
Sambata am stat in spital, ma lua cu ameteala destul de des, si am umblat prin spital (la recomandarile doctorului), asa am descoperit calculatorul de pe hol cu conexiune la net, iar astazi, m-au lasat acasa.
Dumnezeu m-a ajutat si a fost alaturi de mine continuu. Ii multumesc ca am avut parte de staff simpatic, zambitor si tot timpul amabil.


PS: Prima operatie
Claudiu e in spital, rugati-va si pentru el!

bazareta brand

Auzisem de ceva vreme ca undeva la cateva mile de oras ar fi un bazar. Eu imi imaginam un Bazar adevarat de unde poti sa cumperi orice vrei si nu ai nevoie. Deci sambata am plecat la Bazar (Market Place). Aici cand am ajuns, am ramas tare dezamagit. Erau 3 corturi cu fake-uri. Aveau hanorace cu Audi si Adidas si alte chestii de genu, nimic care sa te atraga, sau sa te intereseze. Eu vroiam sa imi cumpar nishte difuzoare, sarma chestii care nu se gasesc in Irlanda. Am aflat de un al doilea bazar la vreo 20 de mile de oras. Nici o problema am plecat si acolo. Asta era un pic mai bogat, avea "towing chain", nishte chei pentru roata de rezerva, manusi de munca, capace de masini - majoritatea dintre ele au fost cumparate din Lidl sau Aldi. Deci sambata am vazut bazare irlandeze in care nu gasesti nimic. Bineinteles ca seara am avut parte de paranghelia nationala Halloween.

ca tot am fost in Bazar si nu am gasit lucrurile care nu se gasesc in Irlanda las aici o lista cu posibile cadouri binevenite
Ce nu gasesti in Irlanda:
-->sarma
-->napolitane JOE
-->pepeni buni
-->gutui
-->mirinda
si mai sunt....

PS: Today I got my first pair of shoes NIKE - ever:))

God bless

across Ireland

azi fiind Duminica, toata lumea s-a plictisit si evident toata lumea a vrut ceva special.deci, evident am facut ceva.:) Ne-am suit in masina si am plecat intr-un port din zona. ocazie buna sa cunosti o parte noua a lumii.:) vezi lumea care pleaca acasa cu feribotul, marinarii care muncesc pe pescadoare si mai vezi cativa insi pusi in acel decor ca nishte nuci pe pereti.
am facut ceva poze, si am vazut acolo oameni care vorbesc in engleza, dar daca ii imparti slabe sanse sa gasesti pe cineva a carui limba nativa sa fie engleza. limbile ar fi foarte diferite, dar ar fi si cativa fii de englezi.
In toata Irlanda verde, in Conamara, e o parte ce seamana cu Palestina, fara pamant, fara vreo posibilitate de a face agricultura, fara apa, pietre peste tot si iarba rosie. Mi-am adus aminte de Gaza, daca as fi eu presedintele Israelului ii faceam pe palestinieni sa renunte la independenta fara razboi.:>
In port mi-am adus aminte insa si de Polarele care stau in portul Tulcea. Vapoarele acelea aratau cu mult mai bine decat pescadoarele de aici, dar evident ca in Tara lui Papura Voda lumea s-a gandit cum sa adune cativa oameni destepti nishte bani, asa ca au hotarat sa le lase sa stea fara sa produca.
Dupa cum a zis stimabilul Domnul Petre Roman "Decat sa exportam peste, mai bine importam". Intr-adevar dumnealui isi permite sa cumpere peste importat dar cati dintre oamenii normali isi permit sa cumpere peste importat?
Irlanda cu cativa ani in urma era sub nivelul Romaniei dar pentru ca nu toata lumea este egoista, unii s-au gandit si la binele tarii in care locuiesc, rezultatul fiind simplu, Irlanda e cu mult peste nivelul Romaniei.
Invatati oamenii tineri sa fie altruisti, si indemnatii sa faca ceva pentru cei de langa ei. "Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune." Evrei 10:24
Colac peste pupaza, a fost o plimbare interesanta pe coasta de vest a Irlandei.

new chapter of my life

About four months ago, we,me and my brother paked our bags, booked a flight and with some help from friends, Andrei Iacob and from Our God, obviously, we left Romania and came to Ireland.
There we saw something different, new people, new big city life instead of my village with traffic lights:), and a lot of other different things:>.
Ireland is nice, beautiful and whatever but as an Irish proverb says "make new friends but don't forget your old friends. silver is one, gold is another", I miss JUST my friends. I hope in future I will have more time to chat with you via phone, messenger, mail, e-mail or, who knows?, maybe face to face.
For those who are worried for me: I am alright, everything is fine for me.