Case mari, cămine mici..

Eu oare am loc aici?
Ne chinuim să construim case, vile, palate. Alergăm, muncim, fugim după clienți, vrem sa ii servim pe toți și sa ajungem la standardele impuse de ceilalți dar uităm sa consolidăm căminele. Nu ne pasă de cei din casa noastră și avem impresia că dacă muncim ca păgânii familia noastră o sa înțeleagă ca ii iubim. Oare? Nu înțelegem că familia noastră are nevoie de noi; de noi, nu de banii noștri!
Bărbați iubiți-vă nevestele! Femei iubiți-vă bărbații! Părinți iubiți-vă copiii! Ei au nevoie de voi!