Amintiri din copilarie!

Luni dimineata nu am avut somn si mi-am adus aminte de o intamplare din copilaria mea. M-am hotarat sa ma pun si scriu pe blog de povestea aceea. A fost o lupta in sinea mea, toata copilaria mea am fost invatati sa nu spunem nimic, sa para totul bine si sa creada ceilalti despre noi ca e totul bine. Ai mei se trag din Sarichioi, sat de lipoveni mandri pana peste cupola bisericii. Si de nu aveau ce manca, oamenii isi faceau case, sa se vada ca o duc bine.
Mama cand era batuta de tata ne spunea sa nu spunem nimic si ca totul s-a petrecut in casa, sa nu stie cei de afara. Bunica ne invata ca "e rau cu rau, dar mai rau fara rau". Cum sa fie "rau fara rau"? Nu are cum sa fie bine cu rau! Violenta nu are loc intr-o familie. Nu bataie e solutia, comunicarea e solutia! Voi sa nu faceti ce am facut noi! Vorbiti, spuneti la altii, cautati sa puneti capat violentei, iar daca nu inceteaza, plecati, despartiti-va! Voi sa nu ii invatati pe  altii cum am fost noi invatati! Invatati pe toti sa caute ajutor! Mie si acum imi este greu sa cer ajutor cand e vorba de bani, eu in sinea mea stiu ca ceilalti nu trebuie sa stie ca mie nu imi este bine, ceilalti trebuie sa vada ca imi este bine, parintii nu au vorbit cu noi de bani.
M-am hotarat ca o sa incep sa povestesc despre frumusetile copilariei mele, dar voi povesti si despre tragediile, nefericirile si poate chiar umilintele copilariei mele.
Voi povesti despre cum am luat bataie, cateodata pe buna dreptate si cateodata chiar degeaba. Stati linistiti puscarie puteti face pentru actele facute in Irlanda, pentru bataia care am luat-o in Romania, copil fiind, nu se poate face puscarie. Aveti grija ce faceti in Irlanda!
Voi povesti asa cum am vazut eu copilaria mea, cum am vazut eu divortul parintilor mei, cum am vazut eu viata in casa parinteasca. Daca cineva are ceva de obiectat, dreptul la replica il poate exercita in comentarii. Eu povestesc experienta mea si cum am perceput eu experienta, voi puteti da replica din punctul vostru de opinie.
De ce m-am hotarat sa va povestesc despre copilaria si viata mea? Am sunat-o pe bunica de ziua ei sa ii uram de bine. Toti fratii ne adunasem la mine, bunica atunci a vorbit cu fiecare, fiecare i-a urat multi ani si sanatate, iar la sfarsit m-a intrebat daca nu ar fi fost mai bine daca ai mei inca erau impreuna. Cred ca multi au nelamuriri despre asta dar putini au curajul sa intrebe anumite intrebari. Eu sper prin povestiri sa raspund la o parte din intrebarile voastre. Eu nu pot sa ii raspund bunicii sau altcuiva din prisma tatalui sau a mamei, dar din punctul meu de vedere pot! Nu, nu era mai bine daca parintii mei erau inca impreuna. Parintii mei se ceartau si mama era batuta de cand pot tine eu minte. Eu cred ca e mai bine sa fie liniste si pace. Eu sunt la casa mea si daca face cineva talente, dupa cum a zis un apropiat al nostru, "a mea e usa, a ta-i calea!" Dar cand ma gandesc la copilaria mea, eu cred ca ar fi fost mult mai linistita daca ar mei ar fi divortat de la prima bataie. Imi aduc aminte de Valentin, cand parintii lui inca erau in viata, chiar daca era la casa lui, nu i-a fost drag nici o data sa auda ca parintii lui s-au batut iar.
Cand am fost mici nu am calatorit mult prin tara, ai mei nu si-au permis sa ne trimita in excursii. Nu stiu cum e in restul Romaniei, dar la lipoveni sotia nu era iubita daca nu era batuta. Si barbatii au aplicat aceasta mentalitate in familiile lor atat cu privire la sotii cat si copii. Acum se intreaba "saracii batrani" de ce nu ii mai viziteaza nici Dracul. Mosii vor respect, vor sa li se multumeasca pentru ca au fost niste tirani. Batranii aia de au fost tirani cu familia lor, si-au asternut de mult timp patul, acum dorm pe el, nu are rost sa emita pretentii, s-ar putea sa isi ia si peste nas daca insista, doar de, asta este exemplul pe care l-au aratat copiilor lor o viata intrega. Batranii astia daca vad ca pruncii lor traiesc diferit, comunica, nu se bat, se iubesc, sa ii multumeasca lui Dumnezeu pentru copii si sa ii binecuvanteze. Asa poate se va indura bunul Dumnezeu de ei si va inmuia inima pruncilor lor si ii vor cauta, alta sansa eu nu vad.